Autumn fairy
A trecut ceva vreme de la ultima postare si iata ca a venit toamna. Un anotimp tare drag mie, in care imi place sa ''adun'' roadele muncii de peste an.
Simt nostalgia ultimelor zile de vara, iubesc mangaierea calda a soarelui nu asa de puternic, si imi incarc bateriile pentru lunile ce vor urma.
Citim carti de toamna la lumina palida a lumanarii si ne bucuram de ultimele zile cu soare...
Autumn, by Gerda Muller
Si ca sa sarbatorim venirea toamnei, am decorat masuta anotimpurilor (pe care bineinteles nu am apucat sa o pozez!), cum am putut noi mai frumos: ghinde si castane adunate din parc, dovlecei in miniatura, nelipsitii pitici si zana florilor de toamna.
Iata mai jos cateva idei de decorare:
Masuta anotimpurilor poate fi de fapt orice loc din casa, un coltisor cat de mic. Aici puteti aduce elemente din natura potrivite sezonului respectiv. Nimic nu este mai frumos decat sa porniti alaturi de copil in cautare de mici comori din natura, adunate special pentru masuta anotimpurilor: radacini de copac, pietricele fermecate, ghinde, castane, optiunile sunt infinite. Este ideal sa folositi pe ''masuta'' (pe post de ''fata de masa'') un material natural (matase, bumbac) in culoarea anotimpului, sau mai multe nuante apropiate. Pentru copii, aspectul cel mai important este ca intra in legatura cu ritmurile anului si inteleg mai bine trecerea timpului.
Primavara, Vara, Toamna, Regele Iernii - papusi pentru masuta anotimpurilor
Voi reveni cu vesti despre papusi si proiecte viitoare, caci plecarea in concediu a fost prilej de creativitate si idei din plin.
Pana atunci, va doresc o toamna minunata!
A voastra, etern indragostita de anotimpul caramiziu,
Cristina
Cand citesc aceste randuri si vad imaginile tale de toamna ma inunda un dor de duca...de plimbare prin padure...printre tone de frunze cazute...cu soarele care strapunge padurea golasa...
RăspundețiȘtergereA venit…a venit toamna…acopera-mi inima cu ceva…cu umbra unui copac sau mai bine…sau mai bine cu umbra ta…
A venit toamna ….si versurile acestea imi suna in cap si in suflet…
E vremea melancoliilor, vremea cand se numara bobocii…din sufletul nostru…si cum sa nu fie asa? Cand vremea te imbie sa te plimbi prin parcuri imbracate de sarbatoare in culori care iti mangaie ochii...cand bancile singuratice te indeamna sa te asezi...sa ramai si tu, macar pentru o vreme, singur cu tine insuti, sa te gandesti la trecerea-petrecerea...la bobicii pe care vrei sa-i numeri in inima ta...e toamna...mai e putin si iarna se arata cu marile ei sarbatori....
Dar toamna e sarbatoarea sufletului meu...e vremea cand ma asez cel mai des pe bancile din parcuri, anotimpul cand casa mea e plina de flori, cand imi las minute in sir mintea si inima sa zburde prin mine, cand fata si ochii imi sunt mangaiate de lumina divina a soarelui din aceasta perioada...v-ati asezat vreaodata undeva (poate intr-un parc) intr-o dupa amiaza calda de toamna?...ati simtit lumina soarelui, ati simtit mirosul din jur si din voi? ati inceput sa zambiti cald si senin fara sa stiti de ce?...daca da...atunci ma intelegeti ...
E vremea cand anul fuge spre final...iar tu simti pentru cateva minute ca opresti timpul in loc... te gandesti la anul ce-a trecut...la iubirile din inima ta...la marile iubiri...la bucuriile tale...si la tristetile tale...dar toamna ma simt mai impacata sa ma gandesc la toate astea...poate pentru ca simt ca vremea ma intelege si este la unison cu mine...simt natura cum isi plange marirea din vara si ii simt resemnarea,neclintirea si solemnitatea....si atunci ma resemnez si eu....si zambesc....la fel cum soarele zambeste printre crengi...la fel cum zambesc si-acum cand ma gandesc ca in anii trecuti aveam un obicei toamna...cumparam gutui si nuci din piata, fierbeam vin, umpleam casa de flori si-mi invitam prietene drage sa palavragim despre noi si sa sarbatorim toamna in miros de gutuie la cuptor si scortisoara ....acum unele au plecat departe de mine, dar nu si de sufletul meu, altele imi sunt aproape, iar altele care nu se vor mai intoarce niciodata....mi-e dor de voi toate...continui sa zambesc...pentru ca stiu ca intr-o zi...de toamna...ne vom revedea ca pe vremuri, atat de dragi mie...
Poate ca e anotimpul cand obosita de exuberanta primaverii si preaplinul verii poposesc cel mai mult la poarta sufletului meu...vremea in care stau cel mai mult de vorba cu Dumnezeu, cand am timp sa-mi pun cele mai multe intrebari...cand incerc sa caut cele mai multe raspunsuri...cand citesc cel mai mult...cand ascult cea mai multa muzica....cand sufletul meu se simte cel mai rasfatat...cand scot din toate cotloanele simtaminte si imagini...cand stau si imi fac siesta dupa calatoriile din vara...acum am mai multa rabdare sa ma gandesc la ele...la oamenii pe care i-am intalnit...la ceea ce am simtit...la ceea ce a lasat in urma aceasta calatorie...incerc sa inteleg cum m-a schimbat...ce am invatat, unde am gresit...ce imi doresc...vremea cand imi feliez trairile din an si le impart si pe ele in anotimpuri...
Va invit pe toti sa va gasiti macar o zi in an pe care sa o numiti "zi de toamna", zi in care sa va uitati in sufletul vostru, sa zambiti soarelui, sa va scaldati ochii in padurea din voi, sa lasati "frunzele galbene" sa cada...sa aiba primavara unde sa-si faca loc si pe strada voastra :)