De ce o papusa naturala?

Pentru cei care inca se mai intreaba acest lucru, primul raspuns se regaseste in studiile despre efectele folosirii materialelor plastic asupra sanatatii si a mediului inconjurator.
Apoi, sunt recunoscute efectele benefice ale jucariilor naturale (lemn, bumbac, lana) nu numai asupra sanatatii copiilor, dar si a modului in care le stimuleaza imaginatia. Jucariile simple, asa cum erau pe vremuri (inainte sa fim invadati de chinezisme, jucarii asurzitoare si papusi hidoase) si pe care o parte din noi le-au si avut in copilarie, erau tare pretuite de copii.

De curand, am avut ocazia sa povestesc cu o doamna mai in varsta despre papusile mele si si-a adus aminte cu drag de singura papusa pe care a a vut-o ca si copil. O papusa facuta de mama ei, din carpe, a carei fata se deteriora, dar pe care mama i-o reimprospata in fiecare an. Zambetul pe care l-am vazut pe fata acestei doamne, pasiunea cu care vorbea despre papusa ei, m-au facut sa traiesc si eu putin din copilaria ei.

Ne ‘’burdusim’’ copiii cu prea multe jucarii, atractii zgomotoso-luminoase pline de chimicale. Le invadam lumea prea violent, in loc sa ii lasam sa creasca natural, in ritmul in care natura umana o cere.
Si, va rog mult, incercati sa cantariti inainte sa gasiti scuze de genul: trebuie sa tinem pas cu civilizatia, nu putem sa ii crestem izolati, nu vor face fata acestei lumi in continua competitive daca ii ferim de ea,etc. Civilizatia si tot ce inseamna ea ne-a adus o multime de boli pe care stramosii nostril nici nu le cunosteau. Stresul si bolile aferente lui ar fi unica (din multele) pe care am sa o enumar. Mai multe despre asta poate intr-o alta postare...

Jucariile preferate, primite de bb2 cand a implinit un an...

Timpul...

A trecut ceva vreme de la ultima postare....
Sincer, renuntasem de tot la ideea de a mai face papusi. Viata mea din ultima perioada pare a fi un mic ciclon: copii - munca - copii - noaptea papusi, pur si simplu nu am mai facut fata. Si totul pe fondul frustrarii ca a fost nevoie sa ma intorc la munca, in loc sa lucrez de acasa, alaturi de copii. Un vis la care nu am renuntat inca.

Am avut cateva tentative nereusite, asa ca aproape abandonasem ideea.

Dar lucrurile au luat de curand o noua forma si, fara sa vreau, m-am intors la papusi...

Am finalizat papusa-pilot :) pe care nu am apucat sa o fotografiez in acest stadiu, dar promit, in curand.

Pana atunci o poza cu stadiul de ''proiect''

Mai jos cateva poze cu proiecte mai vechi, dar foarte dragi....



Un ingeras pentru Anca



Cosulet-cadou de bun venit pentru Clara :)


Pouch Baby & Wee


Mutritza :) & Piticutz parfumat cu levantica organica

Acum, ca bebe 2 a mai crescut putin visez la ziua in care sa ma pot apuca serios de papusi, sa pot prelua comenzi adevarate.

Pana atunci, cu drag de papusi,

Tot eu...